Cât costa Tulcea?… pe la 1500…

Read Time:3 Minute, 19 Second

Dacă erați turc și aveați oarece funcție în Imperiul Otoman, sau ceva avere și câteva relații la împărăție, adică la Constantinopol, puteați să închiriați Tulcea, cu tulceni cu tot, chiar dacă nu erau prea mulți iar așezarea nu era decât un karye, adică un sat. Cu toate acestea, prețul de închiriere nu era la îndemâna oricui, deoarece, pe la 1500, Tulcea era punct vamal otoman, unde erau vămuite toate caravanele sau corăbiile care intrau în împărăția Sultanului, plus impozitele pe pescuit, oierit sau agricultură. Toate acestea se adunau și karye-i Tulçi devenea hass, adică un drept de exploatare, care valora cel puțin 100 de mii de aspri. Ca idee, otomanii aveau trei forme de concesionare: timar, care însemna o concesiune de până în 20.000 aspri, zeamet, între 20-100.000 de aspri și hass, peste 100.000 de aspri. Deci, fără nici o modestie, Tulçi (Tulcea) reprezenta un adevărat privilegiu ca și hass. Dar haideți să vedem cam cu cât echivalau cei 100 de mii de aspri, în ziua de azi. Complicat de socotit, pentru că asprul ca orice monedă care se respectă, a suferit numeroase schimbări de-a lungul timpului. A fost „bătută” pentru prima dată în anul 1326, de către sultanul Orhan I, fiind un fel de copie a aspron-ului bizantin, pentru că turcii nu aveau atât de multă imaginație încât să inventeze și bani. Botezată akçe, adică akcea, cântărea, la început, 1,2 g de argint. cu un diametru de 1,8 cm, pentru ca odată cu trecerea timpului să fie „subțiată” (la propriu) zdravăn, astfel în perioada 1500-1600, greutatea argintului să scadă de la 0,68 grame la 0,29, într-o formulă de inflație, care funcționa chiar din acele vremuri. Nu știm cât cântărea akceaua otomană la 1502 și nici dacă bey-ul Silistrei care a concesionat hass-ul Tulcei, a plătit fix 100 de mii de akcele, sau chiar mai mult, dar făcând o socoteală aproximativă, cu moneda de argint, la 0,50 grame și la o sută de mii hass-ul, bașca peșcheșurile și ciubucurile la Înalta Poartă, ne iese că turcul a plătit pentru Tulcea, aproximativ 50 de kilograme de argint. Singura problemă a turcului arendaș al Tulcei, era să-și scoată banii cât mai repede, până nu începea vre-un război cu moldo-vlahii de la nord de Dunăre. Pentru aceasta, turcul vămuia și taxa tot ce mișca în preajma Tulcei: caravane de măgari, chiar și cămile, turme de vite și oi, corăbii venite de pe mare, sau care bântuiau doar între Galați și Sulina, pescari de sturioni sau crapi, negustori de vin și raki, doar zborul țânțăresc fiind scutit de plată. Pentru o comparație cu zilele noastre, să adăugăm că în anul 2013, un căutător de comori, a descoperit în județul Vâlcea cea mai mare comoară de akcele, adică 47 de mii de monede, din vreme sultanului Murad al II-lea (1421 – ‎1451), adică din vremurile bune ale akcelei, când aceasta avea aproape valoarea inițială de 0,92 grame de argint (în perioada 1450-1460, valoarea a scăzut la 0,85 gr.). Comparând suma plătită pentru „chiria” Tulcei, cu devalorizarea de rigoare, suferită până în 1502, ajungem la concluzia că, cel puțin cantitativ, akcelele din Vâlcea reprezintă aproape exact greutatea în argint achitată pentru Tulçi, conform fotografiei. Să mai adăugăm că fericitul descoperitor a primit (aproape) pe loc o diplomă și echivalentul a zece mii de euro. Fericirea a fost ceva mai mică în următorii ani, când din cei 200 de mii de euro, cât ar fi trebuit să primească pentru comoara evaluată inițial la jumătate de milion de euro, suma a scăzut la 40 de mii, în urma unei reevaluări și după un proces ajuns până la Curtea de Casație, i-a primit în anul 2020. Important este că i-a primit și nu dat, așa cum trebuia să plătească, pe la 1500, cel care dorea să închirieze Tulcea pentru 50 de kilograme de argint.

prof. Nicolae C. Ariton