20 martie 2023

PUBLICAȚIE DE INFORMARE, OPINIE SI ATITUDINE

Somoveanca Story…

0 0
Read Time:2 Minute, 48 Second

Un soi de vin tulcean a fost Somoveanca, dispărut din peisajul vinicol tulcean, cu toate că mai există zvonuri că ar mai exista câțiva zeci de butuci ascunși pe undeva. Încercând să ne folosim de talentul de detectivist enolog, am reușit să descoperim în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), la paginile dedicate varietăților de struguri:  „Somoveanca s.f. (reg.) varietate de struguri, cu bobul alb, rotund si coaja subțire”. Din păcate, doar atât. Tot o foarte scurtă referire mai găsim la regretatul scriitor și „gurmet” Radu Anton Roman, în volumul său, „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, publicat în anul 1998. Acesta amintește, în capitolul „Vinuri mioritice, vinuri mioritizate”, despre podgoria Sarica Niculițel, cu un soi local prefiloxeric, numit Somoveancă, și despre care afirmă că este „aproape dispărut”. Această afirmație mai dă o urmă de speranță că totuși în zonă ar mai putea exista mici parcele cu acest soi de struguri. În urma discuțiilor purtate cu unele persoane „băștinașe”, după răspunsul clasic „nu am auzit în viața mea de așa soi”, am primit o confirmare, neverificată, că ar mai exista „câteva rânduri” prin „viile bătrânești”, dar acestea ar trebui căutate cu simț de răspundere, pentru că există posibilitatea ca unii proprietari, mai tineri, nici să nu știe despre ce este vorba. Oricum, trebuie să  reținem că Somoveanca este (a fost) un soi de vin alb, din podgoriile Sarica Niculițel. Subliniem acest lucru, deoarece există confuzia că ar fi un vin de Tulcea, din localitatea Somova, de pe malul lacului cu același nume. S-ar părea că era un vin alb (ușor gălbui), extrem de apreciat de tulceni, fără să știm însă dacă era un vin alb, sec, la modă în vremurile noastre (după moda occidentală), dar și a băutorilor de cursă lungă, care apreciază acest tip de vin deoarece are o cantitate mică de zahăr în compoziție, motiv pentru care nu produce dureri de cap, ca efecte secundare. Luând însă în considerare faptul că Tulcea a fost otomană până la 1877, nu este exclus ca și gusturile tulcenilor să fi fost altele în materie de vinuri, mai apropiate, dacă nu de cele orientale, cel puțin de cele balcanice. Aceasta înseamnă că s-ar putea ca Somoveanca să fi fost un vin alb, ceva mai slab alcoolizat, dar plin de arome, ceva asemănător unui muscat. Acestea sunt doar ipoteze. Luăm în considerare însă afirmația scrisă a marelui M.D.  Ionescu, care spunea că „în podgoriile de la Sarica Niculițel, de la proprietarul I.N. Zamfir se puteau achiziționa cantități mari dintr-un vin alb (galben), cu 2 lei vadra, cel cu un gust plăcut, și cu până la 5 lei vadra, cel foarte bun”. Susținem ipoteza că vinul alb (galben), cu gust plăcut, cu 2 lei vadra, era Somoveancă, pentru că, după criteriile dintotdeauna ale consumatorilor pricepuți în vinuri, acesta trebuie să fie mult, bun și ieftin (dacă se poate chiar gratuit). O altă explicație a succesului Somovencei printre tulceni – și nu numai – este faptul că, fiind un vin alb, mergea foarte bine cu mâncărurile din pește, în mod special cu borșul/ ciorba de pește, la care rețeta de bază care cuprindea apă, sare, cartofi și ceapă (și pește, normal). Singurele dichisuri care se acceptau era mujdeiul de usturoi, consumat și cu scop profilactic, contra holerei, care bântuia prin Deltă, în lunile de vară.

prof. Nicolae C. Ariton

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
100 %
Please follow and like us:
fb-share-icon0